Alina Stoica: Ne trezim cu gândul la mâncare, dar nu la cât de hrănitoare este aceasta

Alina Stoica: Ne trezim cu gândul la mâncare, dar nu la cât de hrănitoare este aceasta

Ce facem când kilogramele în plus se tot adună, iar organismul nostru este tot mai apăsat? Când mâncarea ne-a devenit singura plăcere? Căutăm rapid, cu un singur click, o dieta pe internet sau apelăm la un nutriţionist? Ce este mit şi ce este realitate în problema nutriţiei, într-o lume sufocată de diete şi cure de slăbire ţinute după ureche. Care sunt alimentele ce ne redau tonusul şi o stare emoţională bună şi care sunt cei mai mari duşmani alimentari ai organismului nostru? Cum tratăm însă nu doar boala, ci şi cauzele ei? Nutriţionistul Alina Stoica lămureşte câteva dintre problemele alimentaţiei din ziua de astăzi când ispitele sunt la tot pasul. Aşadar, mare atenţie, la tentaţiile deliciose din farfurie!

Reporter: Problema nutriţiei: mit sau realitate?
Alina Stoica: Înainte de toate să lămurim puţin rolul nutriţionistului în viaţa noastră de zi cu zi pentru că, de cele mai multe ori, nutriţionistul este perceput ca un contabil care trebuie să măsoare, să cântărească, să elaboreze un plan de nutriţie. De regulă, copy/paste neadaptat nevoilor personale ale fiecăruia dintre noi. Ei bine, cand mergem la nutriţionist ar trebui să avem un sprijin vis-a-vis de nutriţia medicală, în primul rand. De ce spun asta? Pentru că trebuie să facem diferenţa clară între nutriţia medicală şi nutriţia în pas cu moda, pe care se pune accentul în mod frecvent la noi în țară. Totul se rezumă la un anumit număr de kilograme, care au devenit un barometru al stării de sănătate.
Revenind la mit sau realitate, nutriţia nu este un mit, este o realitate, dar diferă prin aplicabilitate. Nutriţia medicală reprezintă suportul în prevenție și tratament, atunci când ne raportăm la starea noastră de sănătate, în mod individual, independent de prieteni, familie, cunoștințe. Primăvara aduce bucurie în sufletul nostru, dar și riscurile asociate in special din punctul de vedere al imunității nu sunt de neglijat.

Să ne gândim la imunitatea copilului. Suntem tentaţi cu toţii să mergem în farmacie şi să umplem sacoşa cu medicamente, suplimente, remedii recomandate de persoane mai mult sau mai puțin avizate. Practic, relația cu imunitatea copilului nostru se rezumă la o rețetă, fară a implica aspectele legate de alimentație, care reprezintă un suport real sau startul unui dezechilibru major, în funcție de opțiunile noastre. Un copil care are o alimentaţie bazată pe carbohidraţi rafinaţi, pe tot ce înseamnă pâine albă, orez alb, paste albe, zahăr alb în mod evident va avea o imunitate deficitară, indiferent cât de multe suplimente i se administrează zilnic.
Se spune că suntem ceea ce mâncăm. Dar până la urmă, ce mâncăm, cum şi cand mâncăm? Ce înseamnă o alimentaţie echilibrată?
Ei bine când vine vorba de cum, cand şi cât să mâncăm vă spun cu mâna pe inima că boala secolului este lăcomia. Lăcomia este o adevarată problemă, pentru că, de la abuz alimentar nu mai avem cumpătare. Vedem totul prin prisma alimentelor. Uitaţi-vă cât de mult se postează pe toate canalele de socializare despre alimentaţie, dar accentul este pus pe modul în care petrecem vacanța mâncând, pe alimentele delicioase, nu neaparat hrănitoare, pe cantitate și nu pe calitate. Nu ne bucurăm de vacanţă, de peisaje, de aerul curat, de briza mării sau de aerul curat de munte, ci de mâncarea din farfurie. Starea de bine este în farfurie. Toţi postează mâncarea din farfurie. Şi subliniez faptul ca postează deoarece, la nivelul mental, s-a setat un mesaj greşit: plăcerea este generată de mâncare, starea de bine este condiționată de mâncare. Ne trezim și ne culcăm cu gândul la mâncare, dar nu la cât de hrănitoare este mâncarea, ceea ce generează o discrepanță majoră între plăcere şi nevoie. Dacă noi reuşim să gestionăm toate nevoile, din punct de vedere nutritiv, atunci organismul nu mai ajunge în capcana exceselor alimentare
Care sunt excesele pe care le facem în mod frecvent?
Revenind la cât ar trebui să mâncăm aș dori să punctez cele două excese care se fac în mod frecvent: excesul de zahăr şi excesul de carne. Un om sănătos ar trebui să mănânce două porţii de carne pe săptămână, astfel încât să nu permită dezvoltarea anumitor afecțiuni, să își păstreze starea de echilibru. Cu toții știm care este frecvența cărnii in farfuriile românilor, ajungîndu-se la 2-3 porţii pe zi de carne, în ideea de a avea un tonus mai bun sau de a avea un aport mai mare de vitamine şi minerale.
Este corect? Energia noastră vine din consumul de carne sau ne dorim să știm care sunt alimentele ce ne energizează?
Nici pe departe nu este aşa, fiind o interpretare greşită, deoarece un mic dejun în care avem, spre exemplu proteine de origine animala, un sandviş cu șuncă, din start îţi preia 25% din energia ta pentru a putea fi digerată acea carne. Deci, nu aducem corpului un plus de energie, ci preluăm din energia stocată pentru a putea fi digerată acea carne sau aliment cu gust de carne.
Beneficiile aduse de un mic dejun variat, ce poate conține lactate, legume, fructe proaspete sau deshidratate, seminţe, oleaginoase sunt încomparabile, raportându-ne la aportul de nutrienţi, dar şi la starea pe care-o avem imediat după masă. Monotonia din farfuria noastră se reflectă și în viața noastră de zi cu zi, doarece lipsa timpului nu ne prmite să avem diversitat, să ne surprindem în fiecare zi cu texturi, culori, gusturi, asocieri noi.
De ce credeţi că oamenii apelează mai mult la modalitatea de a căuta pe înternet diferite diete şi mai puţin la un specialist? Este mai costisitor să ţii un regim recomandat de un nutriţionist?
Dragii mei atunci când vorbim de sănătate, cu toate valențele ei, consider că orice investiție în acest sens trebuie făcută, indiferent de ce implică, deoarece soluțiile nepersonalizate, neadaptate nevoii individuale vor fi mai devreme sau mai târziu punctul de plecare al dezechilibrelor majore. Am avut pacienţi care au făcut calculul la ce reprezenta alimentaţia lor înainte şi după ce au început un program de nutriţie personalizat şi ultima varianta era mai ieftină, mai ușor de adaptat la programul zilnic și la întreaga familie. Atunci când nu avem direcţii clare mâncăm câte puţin din fiecare, iar costurile la sfârşit de zi sunt mult mai mari, iar beneficiile aduse sănătății sunt minime. Mesele fixe, gustările intercalate între mese permit o abordare corectă vis-à-vis de ce trebuie să mănânci, astfel ştii să-ţi calculezi necesarul zilnic, context in care nu mai apare nicio risipă. Aici intervine disciplina, deosebit de importantă. Dacă ai un meniu structurat pe zile şi ştii că mâine ai în meniu budinca de dovlecei şi broccoli iţi cumperi un dovlecel, o bucată de broccoli, 100 de grame de branză, ierburi aromate şi asta este tot.
Observ cu tristețe că se aruncă foarte multă mâncare, se poate vorbi despre un consum exagerat de ingrediente care nu-şi găsesc locul într-o bucătărie bine gestionată.
Un alt exces alimentar pe care nu-l conştientizăm, dar care ne face rău?
Putem vorbi despre zahăr şi produse rafinate, cu un mare semnal de alarmă cu privire la faptul că zahărul acţionează la nivelul creierului în aceeaşi zonă ca şi cocaina, creează dependenţă, generând o dorinţă permanentă de a consuma ceva dulce. Într-adevar în momentul în care consumăm un produs ce conține zahăr sau făină albă, crește nivelul de serotonină, hormonul bunei-dispoziţii, dar care s-a dovedit că scade brusc după 20 de minute. Poate exista o stare de bine instalata timp de 20 de minute, dupa care reapare in peisaj dorința, nu nevoia, de a mânca un desert. Acesta este motivul pentru care mulți dintre noi își doresc sa aibe dulciurile la îndemână pe tot parcursul zilei, pentru a anestezia o stare de tristeţe, de irascibilitate, de nervozitate, stresul zilnic, de a recompensa o anumita activitate sau de a condiționa mesele principale.
Dar, după un scurt interval, de cateva zeci de minute scade glicemia şi avem așa numita nevoie să mâncăm ceva dulce. Şi uite cum dintr-un bulgăre de zăpadă facem omul de zăpadă.
Este important cum combinăm alimentele? Care este secretul?
Este foarte importantă varietatea alimentelor în meniul nostru zilnic, dar trebuie să ne preocupe şi cum asociem aceste alimente, astfel încât beneficiile sa fie majore atunci când vorbim de asimilarea nutrien¬ților. Recomand, de exemplu, să nu combinăm două tipuri de proteine de origine animală la aceeași masă – carne şi branză sau ouă, peşte şi brânză, deoarece nu avem enzimele digestive atât de bine dezvoltate încât să digerăm corect aceste asocieri, oricât de gustoase ar fi.
Nutriţia şi anotimpurile. Este important să consumăm alimentele de sezon?
Da, este foarte important şi la ce moment al anului ne raportăm atunci când vorbim de o varietate in meniul zilnic, de alimente proaspete, deoarece sunt alimente pe care trebuie să le consumăm numai în sezon. Roşiile de toamnă sunt unice prin gustul și parfumul lor, dar nu le putem consuma primavara, iarna cu acelaşi gust sau cu aceeaşi nutrienţi. Este foarte important să consumam alimente de sezon, pe ele trebuie să ne bazăm. Alimentele specifice verii, ce asigură un plus de hidratare, prin concentraţia foarte mare de apă pe care o au, pot fi consumate din plin, dar dacă vrem să le păstrăm şi pentru restul anului le putem deshidrata şi astfel păstrăm alimente sănatoase pentru tot parcursul anului.
Iarna necesarul de grăsimi sănătoase este semnificativ mai mare,ceea ce înseamnă ca meniul nostrum zilnic este adaptat nevoilor individuale și va include avocado, măsline, semințe ( in, cânepă, chia, susan, floarea-soarelui), oleaginose ( nuci, caju, migdale, alune de pădure), dar atenție mare la cantitate. Nu trebuie să mâncăm merdenele sau pâine cu margarină astfel încât să ne asigurăm necesarul zilnic de grăsimi. Important este să fie grăsimi sănătoase, nu grăsimi nocive. Nu trebuie să pregătim mâncarea cu o baie de ulei, în ideea în care trebuie să mâncăm mai multe grăsimi iarna. Și aici revenim la calitate și cantitate.
Ce sfat aveţi pentru cei care vor să-şi schimbe stilul alimentar? Ce este cel mai important pentru a putea gestiona situaţia?
În primul rând, în momentul în care iei o astfel de decizie trebuie să găseşti persoana potrivită care să te susţină pe tot parcursul acesta, pas cu pas, astfel încât să nu te trezești ca mergi pe contrasens, deși într-un mod incon¬știent, cu intenția de a îndrepta stilul de viață. Etapa de tranziţie de la vechiul la noul stil de viaţă este greu de gestionat, presupune dedicare, implicare, ambiție, motivație, dar și satisfacția interioara este de neegalat atunci când amprenta pozitivă a noului mod a a gestiona relația cu alimentele devine vizibilă. Pașii către sănătate, către echilibrul dintre minte- trup -suflet se realizează sub îndrumarea strictă a unui specialist in nutriție, avizat, implicat, dedicat, atent la detalii, deoarece atitudinea acestuia este împrumutată cu ușurință de catre fiecare pacient și motivația de a-și atinge obiectivele este condițio¬nată de respectul bilateral.Armonie în farfurie!

Mara Răducanu

Author Description

Ziarul Oglinda

No comments yet.

Join the Conversation